Ne trebuie şcoli de Şcoala Vieţii, este o noua facultate deprinsă la români din tată în fiu, din mamă în fiică, ceea ce numim noi azi în termeni populari Şcoala de acasă. Până acum i se spune educaţia celor 7 ani de acasă. Nu-s 7 ani deoarece pe copilul de 7 ani nu-l scoţi în drum. Este şcoala de acasă, este şcoala vieţii! Mama o învaţă pe faţă cum se toarce, cum se face o mâncare, mama o învaţă cum se spală, cum se calcă, să nu fie vagaboandă, mama o învaţă cum să-şi respecte bărbatul şi să nu umble aiurea din om în om şi din bărbat în bărbat.
Citeste si:
Lectie de viata! Parintele devenit TATA pentru peste 300 de copii sarmani din Romania!
Mamă, asta-i şcoala care ne lipseşte! Aici e punctul pe I ! Oamenii nu realizează că dacă nici pe Dumnezeu nu l-ar mai avea în biserică, s-ar omorâ între ei, şi-ar da în cap unul altuia. Dar conştiinţa pe care o mai trezeşte Duhul Sfânt din când în când, îl face pe om să se tempereze. Noua ne lipseşte sentimentul de ortodox activ. Noi avem doar sentimentul de ortodox intelectual. Mergi la orice ortodox în noaptea de Paşti şi ai să-l găseşti la biserică luând lumina aceea de la altar, cand spune preotul: Veniţi de luaţi lumină! El ia lumina aia, dar nu ştie ce-i cu ea, el o duce frumos acasă cu soţia, poartă grijă de candelă, o pune pe masă în casă să ardă într-o zi, două cât ţine ea, dar ei s-au dedat la bautură, la desfrâu, la mâncare, la fripturi… şi în biserică mai rămân zece oameni care stau şi ascultă. Nişte babe pline de artroză şi de reumatism. Pentru alea a venit Hristos! Iar pentru ceilalţi, spune în Cartea lui Iov: „şi venind satana şi găsind pe copiii lui Iov benchentuind şi dansând, i-a omorât şi a dărâmat casa pe dânşi!”